Cum în ultimul timp nu prea s-au mai produs emisiuni noi la TV, m-am gândit să urmăresc foarte atent campania electorală la nivel local. Sigur, mai sunt și alte motive, cum ar fi faptul că sunt trăitoare în comunitate și ceea ce se întâmplă îmi afectează direct viața.

Am observat cum, într-un spirit de fairplay de care Maica Tereza însăși ar fi mândră, unii candidați la o funcție pentru care există un singur loc, le urează contracandidaților ”Succes!”.

Desigur, este de apreciat un om suficient de deschis la minte și de vertical, care poate aprecia fapte sau idei ale oponenților, ba chiar le poate recunoaște meritul în rezolvarea unor probleme ale comunității. Este un lucru perfect normal și civilizat. Pot să înțeleg dacă ai suficient respect pentru o persoană, încât să nu-ți displacă să o vezi alături de tine într-o funcție din care speri să rezolvi ceva (preferabil pentru alți oameni decât pentru tine personal).

Dar de aici până la a-i ura succes contracandidatului la același loc e cale lungă, pavată cu multă ipocrizie, dublată de pupincurism în unele cazuri. Dacă celălalt are succes, înseamnă că tu ai pierdut. Dacă nu îți dorești să câștigi, pentru ce încurci lumea candidând? Cu atât mai mult dacă oponentul este titularul actual al funcției, de care se presupune că ești nemulțumit și crezi că poți face mai bine lucrurile, altfel ce rost are candidatura?

Propun să rămânem totuși în lumea vertebratelor, nu de alta dar moluștele și-au ales deja liderul.

_{Foto credit: https://arad360.ro/tag/pupincuristi-aradeni/}