Amintirile copilăriei (1)

Timpurile…

Am fost un copil fericit, cândva, demult, în vremuri imemoriale… înainte de internet și calculatoare (sigur, undeva fuseseră inventate deja, dar pentru noi, pur și simplu nu existau), televizoarele erau alb-negru, telefonul avea disc, și doar oamenii (unii) erau smart. Erau timpuri foarte ciudate, când nicio vacă nu era mov.

Pe atunci erau patru anotimpuri, verile cu o căldură suportabilă, iernile friguroase și cu zăpezi cât omul de înalte. Ploua la timp, iar de nu, ”ieșea popa cu icoanele”, fără să perceapă un comision consistent pentru asta și fără verificarea încasărilor pe ultimii 5 ani de la pioșii enoriași aflați în nevoie.

Codrul era încă frate cu românul (după cum s-a dovedit mai târziu, românul avea nume de cod ”Cain”), iar Holzindustrie Schweighofer mai avea mulți ani până să se înființeze și să se înfrupte cu nesaț din el.

Mâncarea era raționalizată, prin urmare caloriile rămâneau necontabilizate, iar ”intermittent fasting” se făcea doar în Vinerea Mare. Oamenii nu mergeau cu mașina la sală, unde să alerge pe o bandă sau să ridice greutăți, pentru că mașinile erau destul de rare, combustibilul nu foarte accesibil, prin urmare mergeau pe jos unde aveau treabă, de obicei cărând bagaje, copii și alte lucruri trebuincioase.

Nici în epoca aceea nu prea era liberă exprimarea, însă pedepsele erau ceva mai grave decât niște înjurături pe Facebook. Dar oamenii reușeau să inventeze modalități foarte inteligente în care să-și încifreze ideile interzise și să le ofere publicului. Propaganda și manipularea erau cam la fel, este o moștenire care s-a păstrat și a evoluat ”frumos”.

Nu aveam voie să mergem în străinătate, dar asta nu era o mare problemă, pentru că nici nu ne trecea prin cap că ar fi putut exista posibilitatea asta. Insule exotice, Marea Caraibilor sau vechea Elada ne erau cunoscute doar din cărți sau de pe hărțile studiate la ora de geografie, prin urmare nu exercitau asupra noastră vreo ispită irezistibilă. Plus că de noi era mai aproape marele URSS, iar prin comparație, România nu părea chiar cel mai rău loc de pe pământ.

Atunci timpul părea să aibă încă răbdare cu noi… era doar o iluzie…

– va urma –

Imaginile prezente în aceste galerii sunt cu titlu de prezentare. Drepturile de autor aparțin exclusiv creatorilor.